Ce nu ar trebui niciodată să facă un psihoterapeut în cadrul relației terapeutice

Relația dintre client și psihoterapeut este una specială: un spațiu de siguranță, încredere, confidențialitate și respect profund. Tocmai pentru că este un cadru atât de sensibil, există limite clare și comportamente care nu ar trebui niciodată să fie tolerate în psihoterapie.

Mai jos sunt câteva lucruri esențiale pe care un psihoterapeut nu ar trebui să le facă niciodată:

1. Să judece sau să critice clientul

Psihoterapia este un spațiu lipsit de judecată. Indiferent de conținutul adus în cabinet – emoții, gânduri, comportamente – terapeutul trebuie să întâmpine clientul cu empatie, nu cu reproș sau rușinare.

2. Să ofere sfaturi directe sau să spună ce să faci

Psihoterapia nu este coaching, mentorat sau parenting. Un terapeut profesionist nu „prescrie” alegeri, ci te însoțește să le descoperi singur, în acord cu valorile și nevoile tale. „Fă asta” sau „nu ar trebui să…” nu sunt formule sănătoase într-o relație terapeutică.

3. Să se implice într-o relație personală cu clientul

Un terapeut nu devine prieten, confident, partener sau coleg. Orice relație personală, romantică sau financiară cu clientul este o încălcare gravă a eticii profesionale. Rolurile trebuie să rămână clare pentru a proteja spațiul terapeutic.

4. Să minimalizeze suferința clientului

„Nu e chiar așa grav.” „Trebuie doar să gândești pozitiv.” Astfel de afirmații pot răni, izola și invalida trăirile clientului. Un terapeut profesionist va valida emoțiile și va încuraja explorarea lor, nu le va respinge.

5. Să împărtășească informații personale neadecvate

Deși uneori o scurtă autorevelare poate avea scop terapeutic, psihoterapeutul nu ar trebui să își transforme ședințele într-o confesiune personală. Spațiul este despre client – nu despre terapeut.

6. Să încalce confidențialitatea

Tot ce este discutat în terapie este strict confidențial, cu excepția situațiilor legale sau de risc major (de exemplu, pericol iminent pentru viața cuiva). Orice divulgare nejustificată de informații este o breșă serioasă de etică profesională.

7. Să îți impună convingerile sale personale

Un terapeut nu are dreptul să influențeze clientul în direcția propriilor sale opinii religioase, politice, morale sau culturale. Psihoterapia este un cadru în care tu îți construiești propriul adevăr, nu adopți al altcuiva.

8. Să-și trateze propriile traume în cadrul relației cu clientul

Un terapeut neprocesat sau nesupravegheat poate proiecta propriile răni asupra clientului. Este esențial ca psihoterapeuții să se afle într-un proces de dezvoltare continuă, supervizare și (dacă este nevoie) terapie personală.

Relația terapeutică este una profundă și delicată. Tocmai de aceea are nevoie de limite clare, etică profesională și respect necondiționat pentru spațiul interior al clientului.

Dacă simți că ceva în cadrul terapiei tale nu este în regulă, ai tot dreptul să vorbești despre asta. Să ceri explicații. Sau să cauți un alt terapeut. Terapeutul lucrează cu sufletul tău – și asta cere grijă, nu abuz de putere.